- emiţãtór
- adj. m., pl. emiţãtóri; f. sg. şi pl. emiţãtoáre
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
emiţãtór
Look at other dictionaries:
emiţător — EMIŢĂTÓR, OÁRE, emiţători, oare, adj., s.n. 1. adj. Care emite; emisiv. ♢ Post emiţător = post de radioemisiune. 2. s.n. Dispozitiv, aparat sau instalaţie care emite unde sonore ori electromagnetice sau impulsii de curent. Emiţător radio =… … Dicționar Român
radioemiţător — RADIOEMIŢĂTÓR, radioemiţătoare, s.n. Instalaţie cu ajutorul căreia se produc unde electromagnetice folosite la radiocomunicaţii; emiţător radio1. [pr.: di o ] – Radio1 + emiţător (după fr. radio émetteur). Trimis de LauraGellner, 13.09.2007.… … Dicționar Român
emisiv — EMISÍV, Ă, emisivi, e, adj. Referitor la emisiune; care are proprietatea de a emite (radiaţii, lumină); emiţător (1). – Din fr. émissif. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 EMISÍV adj. v. emiţător, transmiţător. Trimis de siveco, 13.09 … Dicționar Român
transmiţător — TRANSMIŢĂTÓR, OÁRE, transmiţători, oare, adj., s.n. 1. adj. Care transmite. 2. s.n. Aparat ori dispozitiv (automat) pentru transmiterea semnalelor telegrafice sau radiofonice. – Transmisie + suf. ător. Trimis de ionel bufu, 13.09.2007. Sursa: DEX … Dicționar Român
bruior — bruiór s. n., pl. bruioáre Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic BRU//IÓR bruiorioáre n. Emiţător pentru bruierea emisiunilor radiofonice. /<fr. brouilleur Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX BRUIÓR s.n. Emiţător … Dicționar Român
transmisiune — TRANSMISIÚNE, transmisiuni, s.f. I. Faptul de a transmite. 1. Trecere a energiei, a radiaţiilor, a undelor dintr un loc în altul, fără deplasarea surselor acestora. ♦ Emisiune radiofonică. ♦ Trupe (sau unităţi etc.) de transmisiuni = trupe… … Dicționar Român
cuplor — CUPLÓR, cuploare, s.n. (elt.; în sintagma) Cuplor optic = dispozitiv format dintr un emiţător şi un receptor de lumină izolate electric, folosit pentru transmisia unor semnale prin intermediul luminii; optoizolator, optocuplor. – Din engl.… … Dicționar Român
radiobaliză — RADIOBALÍZĂ, radiobalize, s.f. Aparat terestru de radionavigaţie care indică trecerea unei aeronave deasupra unui anumit punct geografic, prin emiterea unor unde radioelectrice sau prin reflectarea unor unde radioelectrice recepţionate; radiofar … Dicționar Român
radiomicrofon — RADIOMICROFÓN, radiomicrofoane, s.n. Mic radioemiţător portabil, prevăzut cu un microfon, folosit pentru interviuri sau pe scenă. [pr.: di o ] – Radio1 + microfon. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 radiomicrofón s. n. (sil. di o … Dicționar Român
relevment — RELEVMÉNT, relevmente, s.n. Unghi în planul orizontal format de o direcţie de referinţă şi direcţia unui punct oarecare, reprezentat printr un astru, printr un obiect terestru sau de pe mare. ♦ Unghi format de o direcţie de referinţă cu direcţia… … Dicționar Român
